Timidă, dar în acelaşi timp cu zâmbetul pe buze, actriţa Laura Vasiliu vorbeşte cu multă modestie despre rezultatul filmului “4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” de la Cannes. Deşi este un interviu de arhivă, luat în timpul primei ediţii a Festivalului Babel de la Târgovişte – 13 – 17 iunie 2007 – mi-aduc şi acum aminte cu drag de momentul în care Laura a început să-mi vorbească despre povestea ei de succes:
R.: Cât de mult a însemnat “4 luni 3 săptămâni şi 2 zile” pentru tine?
L.V.: Filmul a însemnat mult pentru mine de la început pentru că a fost primul rol important într-un film de lungmetraj, dar şi primul rol foarte greu. Am mai avut apariţii, roluri mai mici, “Binecuvântată fii închisoare!” în regia lui Nicolae Mărgineanu, pentru care am avut zece zile de filmare, dar au fost mai puţine replici, a fost altceva. În filmul ăsta m-am implicat maxim. Mai mult nu cred că aş fi putut să mă implic. Nu ştiam ce se va întâmpla cu filmul şi nici nu ştiam de ideea lui Cristian de a-l înscrie în competiţia de la Cannes.
R.: Care ţi se pare că este momentul culminant al filmului, din punctul de vedere al efortului pe care l-ai depus?
L.V.:Nu există un astfel de moment. Pentru mine intensitatea a fost aceeaşi pentru că am lucrat din greu şi nu ştiu dacă una din scene ar fi mai grea decât alta. Nu mi s-a părut o zi mai uşoară decât alta.

R.: Din punctul tău de vedere, prin ce crezi că a impresionat filmul, de ce crezi că este câştigător?
L.V.: Nu ştiu de ce. Faptul că subiectul filmului este şocant nu mi se pare un criteriu valoros pentru că filmele şocante sunt pe toate drumurile. A fost foarte bine făcut; în aceeaşi măsură este un film simplu, foarte onest. Se bazează mai mult pe actorie, cadrele sunt destul de lungi, nu are niciun artificiu, nu are muzică şi are o tensiune constantă pe tot parcursul desfăşuşării lui.
R.: Cum te-ai simţit pe covorul roşu?
L.V.:M-am simţit copleşită de o emoţie fără margini. Eu mi-am dorit mult să ajung la Cannes. Este un sentiment de împlinire şi mă întrebam mereu dacă pot face faţă unei asemenea bucurii.
R.: Cum ai fost primită acasă după această reuşită?
L.V.: Foarte multă lume m-a sunat, mi-au trimis mesaje, persoane cu care nu am mai vorbit de ani de zile, colegi de-ai mei de şcoală, de care nu ştiam nimic. M-am bucurat că am putut împărţi această bucurie cu ei.
R.: Crezi că filmele de la Cannes se încadrează într-un anumit tipar?
L.V.: Nu cred asta. Nu cred că trebuie să faci un anumit film, după anumite reguli, ca să câştigi.
R.: Ce ne poţi spune despre colaborarea cu Cristian Mungiu?
L.V.: Colaborarea a fost minunată şi încă este. Este imposibil să nu te înţelegi cu Cristian Mungiu. Este un gentelman, un aristrocrat, este un om de-o fineţe şi delicateţe extraordinară. Deşi subiectul filmului este destul de greu, nu m-am simţit niciodată descoperită, pusă în pericol, pentru că a ştiut să ne creeze tuturor o atmosferă de siguranţă, de înţelegere, de căldură, de care are nevoie un actor pentru a crea. Regizorul Cristian Mungiu ştie să lucreze cu actorul, ştie ce să-I ceară, ştie să-l conducă. Este un om minunat, un mare regizor şi nu zic asta pentru că filmul a câştigat deoarece aceste afirmaţii le-am făcut şi înainte de festival.
R.: O definiţie personală pentru teatru.
L.V.: Teatrul înseamnă meseria la care am visat şi pe care o fac.
R.: Dar filmul?
L.V.: Filmul, îmi este greu să-l definesc deoarece nu deţin toate secretele deocamdată. Oricum, este ceva asemănător cu teatrul, dar totuşi altceva.
R.: Ce reprezintă oraşul Târgovişte pentru tine?
L.V.: Târgoviştea reprezintă toată viaţa mea de după facultate. Am lucrat aici, am avut multe roluri
principale, am avut prilejul să întâlnesc regizori foarte mari, pe care nu ştiu dacă i-aş fi întâlnit în Bucureşti. Pur şi simplu m-am format la Târgovişte, poate de-asta Târgoviştea are o poezie aparte pentru mine.
R.: În ceea ce priveşe colaborarea cu Teatrul “Tony Bulandra”, o să rămâi aici?
L.V.: Da, deocamdată nu am semnat nimic.
R.: În cadrul Teatrului „Tony Bulandra”, ce impresii ţi-a creat Festivalul Babel?
L.V.: A fost peste aşteptările mele. Este un festival de capitală europeană. Ar trebui să fim mândrii şi târgoviştenii să fie prezenţi în număr cât mai mare pentru că de fapt pentru ei a fost creat…Cu nişte eforturi foarte mari!
R.: Ce-ţi doreşti acum, în afară de a dormi 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile?
L.V.: Îmi doresc să lucrez. Am multă energie cu toate că vine vara.
R: Pentru cei care nu ştiu mai multe despre ce înseamnă Laura Vasiliu în afara scenei…
L.V.: Îmi place să citesc, să ma plimb…
R:Ce culori îţi plac?
L.V.: Îmi plac culorile vii.
R.: Unde ţi-ai dori să ajungi?
L.V.: În America de Sud, dar nu văd cum aş ajunge acolo pentru că îmi este frică de avion; poate cu vaporul, o dată.